...Ganduri...

                           Sunetele au adormit iar tacerea e atat de apasatoare incat simt ca ma sufoc.Tanjesc dupa o atingere...un zgomot...o miscare.Simturile mele parca au inghetat sub greutatea neputintei.Viata mea a luat o intorsatura impasibila.Binele s-a transformat in rau si raul in si mai rau.Privesc in gol....astept sa zaresc acea raza de speranta care sa-mi redea bucuria de a trai din nou.cu aceeasi intensitate de odinioara.Cuvinte nerostite imi acapareaza gandurile...simt ca vocea mi s-a sfarsit iar secundele zboara intr-un ritm haotic fara a ma cuprinde in jocul lor...Ma simt atat de singura si de neputincioasa in fata clipelor ce se scurg chiar sub ochii mei.Nu le pot oprii...nici nu pot alatura lor...nu ma pot misca...simt ca mi-au amortit pana si visele.Oare mai am puterea sa visez cand stiu ca e aproape imposibil ca visele mele sa se implineasca?!...Oare daca inchid ochii si incerc sa imi imaginez viata pe care am avut-o voi putea trece de aceasta piedica?!...Ce se intampla cu mine???Oare visez sau e realitate?????