Eternitati

Sa nu ma intrebi daca am sa pot evada din fericire...Nu ma intreba...nici eu nu am curajul sa ma intreb...Sentimente ce dau nuanta unei zile de ploaie...unei nopti nedormite...Fac insomnia plina de umbre lunatice... Nu stiu unde am ascuns trecutul,caci ma simt captivata a prezentului...Am sa fiu pe aripi de vise si am sa ma scald in lacrimi de iubire...Am sa zbor deasupra muntilor invechiti de poveste si am sa ating cerul cu cele mai pure dorinte...Am sa pun praf de lumina in cutiute pline cu speranta si am sa le trimit la vechea ta adresa...

Pui prea multe intrebari,cand ar trebui sa taci si sa privesti luna...sunt stele care sunt ACOLO,doar pentru tine...le vezi?hai sa numaram fiorii reci ai fiecarei stele...Ma simt cu sufletul inghetat...Ma pierd printre dorinta de a te avea...si de a-ti reda viata de dinainte...

Si simt cum imi bate sufletul... Am acel sentiment de puritate al unei nopti de iarna...cand fulgii rotesc pe strazi,pe la neoane solitare...Si e frig si vant...si furtuna,dar ei tot pornesc catre acel loc al lor... Ai aprins lumina in sufletul meu...Acum voi incepe sa scriu cu adevarat paginile cartii mele... Treptele tremura la fiecare sunet de pian...pasii mei se coboara incet,cu speranta ca tu vei fi ACOLO...imi bate inima prea tare sa o mai pot acoperi cu vise... Florile s-au ofilit...Tablourile au plans...Inima meaa doar a sperat... Eu cred ca totusi...vei fi ACOLO...